Clona Sega Mega Drive cu imagine intunecata – reparatie video

Dupa cum scriam in articolul anterior despre consola Terminator 2, am decis sa verific putin si clona de Sega Mega Drive. Avea o problema destul de clara cu semnalul video: imaginea se vedea, dar era foarte intunecata si plina de purici. Cum aveam deja consola pe bancul de lucru, am zis sa vad ce se ascunde in interior.

Am ramas uimit cand am descoperit cat de asemanatoare este la interior cu consola Terminator. Dar surprizele adevarate au aparut abia cand am inceput sa urmaresc mai atent traseele si componentele de pe placi. Cu cat ma uitam mai bine, cu atat aveam impresia ca cineva a trecut printr-o sesiune serioasa de optimizare a bugetului.

# O clona Sega Mega Drive cu surprize la interior

Prima diferenta care mi-a atras atentia a fost chiar in zona alimentarii. Pe textolit exista un loc marcat pentru circuitul integrat 7805, dar componenta lipsea cu desavarsire. In locul ei, alimentarea era realizata printr-o sursa discreta.

Proiect de weekend: Monitor auto de 10 lei si un Terminator inviat pe bancul de lucru

O duminica prin talcioc, doua achizitii si un plan de bataie

Am iesit duminica la o tura prin talcioc, fara vreo tinta anume. Doar cu pofta clasica de a mai scotoci printre vechituri dupa vreo bucata de retro tech abandonata, care sa-mi dea de lucru pentru urmatoarele zile. Stiti cum functioneaza treaba: pleci de acasa fara sa cauti ceva anume si te intorci cu lucruri de care nu aveai neaparat nevoie, dar fara de care parca nici nu mai puteai pleca.

De data aceasta, privirea mi-a ramas la un monitor auto secundar pentru tetiere, un Fangor F-1015. Pretul? Zece lei. Adica... mnah... un chilipir.

Mi-am zis imediat ca nu are rost sa-l las acolo. Il iau, il duc in pestera si il transform intr-un ecran de test pentru consolele mai vechi. Un monitor mic, care nu ocupa mult loc pe bancul de lucru, putea sa-mi fie foarte util atunci cand vreau sa verific rapid daca o consola mai scoate imagine, fara sa mut televizorul dintr-o parte in alta.

Dar monitorul nu a fost singura captura a zilei. Tot de la talcioc am adus acasa si o consola Ending-Man Terminator 2, una dintre clonele de Famicom care au ajuns in multe case romanesti in anii '90. Pachetul includea trei controllere, un pistol optic (light gun) si patru casete de joc. Toate aveau nevoie de putina atentie, iar controllerele pareau sa fi trecut prin vremuri mai grele.

Pachetul cu Terminator 2 si accesorii m-a costat aproximativ 37 de euro, in timp ce monitorul Fangor a fost achizitia separata de zece lei. Nu aveam alimentatoare pentru niciuna dintre ele, dar asta nu am considerat-o o problema de netrecut. Pentru o duminica inceputa cu o plimbare printre vechituri, aveam deja suficient material pentru un proiect de weekend.

Tin minte perfect ca ai mei au facut sacrificii atunci la vremea respectiva, sa-mi cumpere o astfel de consola din piata, eram si al 4 lea copil, vorba aia, familie mare, remuneratie mica.. 

Resistance 3 pe PS3 – Arme, supravietuire si o omenire in pragul disparitiei

# Chiar daca multiplayer-ul a disparut, campania merita atentia

Chiar daca Sony a inchis serverele online pentru Resistance 3 in aprilie 2014, asta nu inseamna ca jocul a ramas fara prea multe lucruri de oferit. Modul multiplayer nu mai este disponibil prin serviciile oficiale, dar campania single-player a ramas acolo, asteptand sa fie descoperita sau redescoperita. Iar din punctul meu de vedere, ar fi pacat sa judeci jocul doar prin prisma unei functii online care nu mai exista.

Seria Resistance are o identitate proprie, iar al treilea joc incearca sa duca mai departe reteta stabilita de predecesorii sai. Avem extraterestri ostili, o lume devastata si, bineinteles, un arsenal care pare sa fi primit o cantitate considerabila de atentie din partea dezvoltatorilor. Am putea spune chiar ca jocul are un mic fetis pentru arme, un fel de gun porn pentru cei care apreciaza armele virtuale, mecanismele lor si felul in care sunt folosite in lupta. Dar ar fi nedrept sa ne oprim aici, fiindca Resistance 3 are mai multe de oferit decat o colectie de arme si o succesiune de confruntari.

Flubber (1997) – Robin Williams, o substanta verde si o portie serioasa de nostalgie

# O amintire scoasa de la naftalina

Nu mai tin minte exact cand am vazut prima data Flubber. Nici macar nu sunt sigur daca l-am prins la cinema sau daca l-am vazut mai tarziu, dar un lucru imi amintesc destul de clar: filmul era inca proaspat pe vremea aceea. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o amintire dintr-o perioada in care filmul era deja considerat retro, ci despre unul dintre acele titluri care au ramas undeva in memoria copilariei.

Ieri am iesit la o poveste cu amicii prin cartier si, cum se intampla de multe ori cand te intalnesti cu oameni cu care ai destule amintiri comune, discutia a ajuns inevitabil la filme si emisiuni mai vechi. Nu stiu exact cum am ajuns acolo, dar la un moment dat, pop! Ding ding! S-a aprins un beculet in capul meu: Flubber!

Bineinteles ca astazi am cautat filmul pe internet si l-am revazut. Iar dupa ce am terminat, mi-am zis ca ar fi pacat sa nu-l documentez si eu putin pe blog. Pana la urma, daca tot scotocim prin amintiri, macar sa ramana ceva si in scris.

Asadar, fara alte introduceri inutile, hai sa ne intoarcem in 1997, pe vremea cand Robin Williams putea transforma un profesor distrat si o substanta verde intr-o comedie pe care o tineai minte ani intregi.