Este un aparat cu un design slim, metalic, care mie personal imi place foarte mult, dar dupa mai bine de 40 de ani de stat prin cine stie ce cotloane, a venit cu un buchet destul de generos de probleme care strigau dupa o sesiune serioasa de DIY.
# Primul diagnostic: pare o problema electronica
Initial, diagnosticul parea pur electronic. Unul dintre VU-metre era complet blocat la redare, iar becul incandescent de deasupra lui refuza sa se aprinda.
Totusi, exista si un lucru interesant: in casti sunetul se auzea stereo si curat. Asta imi spunea deja ca cel putin partea principala de redare audio isi facea treaba, asa ca problema trebuia cautata mai degraba in alta parte.
Am pus multimetrul pe continuitate si m-am apucat de investigat.
# Cand electronica te minte, dar mecanica spune adevarulPrimul instinct a fost sa verific bobina VU-metrului si filamentele becurilor.
La prima strigare, pe scala de Ohmi, bobinele aveau continuitate, iar becurile „piuiau”, deci nu pareau sa fie pur si simplu arse.
Numai ca, in timp ce incercam sa curat comutatorul lung de inregistrare, REC/PB switch, care este unul dintre suspectii clasici la astfel de deck-uri din cauza oxidarii, am observat un alt detaliu destul de bizar.
Butonul fizic de REC de pe panou era rigid, blocat complet.
Asta m-a facut sa ma uit ceva mai atent la mecanism si sa nu ma grabesc sa trag concluzia ca problema este exclusiv electronica.
In timp ce exploram optic aparatul, am dat jos scutul metalic negru de protectie de pe fundul carcasei, chiar sub butoanele fizice, pentru a avea acces la switch-urile mecanice de control.
Si acolo am gasit prima problema serioasa.
Un fir era complet desprins chiar de pe pinul comutatorului principal de PLAY/Forward.
Am curatat pinul, am refacut lipitura si am securizat firele la baza cu cateva picaturi de oja de unghii, pentru a reduce sansele ca vibratiile si miscarile mecanice sa solicite din nou direct lipitura.
Dupa aceasta reparatie, unele dintre problemele de comanda s-au schimbat, dar deck-ul inca nu era pregatit sa revina la viata complet.
# Frana misterioasa si coacerea cauciucului din anii '80
Desi butoanele se deblocasera si conexiunea electrica fusese refacuta, a aparut o alta problema.
Casetofonul derula relativ ok in gol, dar in momentul in care introduceam o caseta, functiona doar cateva secunde. Apoi aparea un zgomot ciudat de frecare, ca o frana pusa brusc, iar sistemul de Auto-Stop decupla instantaneu.
De data aceasta, problema parea mult mai mecanica.
Vaselina originala se transformase in timp intr-un fel de clei rigid pe anumite zone ale mecanismului, iar cureaua principala, capstan belt, era si ea intr-o stare care nu mai avea foarte multe lucruri in comun cu cauciucul elastic care fusese candva.
Cand am scos cureaua veche de pe volant, am masurat-o.
Pliata in doua pe rigla, avea nu mai putin de 11,5 cm.
Din ce am putut compara cu dimensiunea necesara mecanismului, aveam nevoie de o curea considerabil mai stransa, undeva in zona de 9,5–10 cm masurata pliata in doua, ceea ce ar corespunde aproximativ unei curele cu un diametru de circa 64 mm.
Cauciucul vechi se largise suficient de mult incat, la cea mai mica rezistenta opusa de banda casetei, incepea sa patineze pe scripetele motorului.
Si aici am ajuns la partea mea preferata.
# Solutie de avarie in stil DIY: testul cu elastic de borcanePentru ca nu voiam sa astept zile intregi dupa o piesa comandata de pe internet doar pentru a verifica daca mecanica mai poate functiona, am decis sa recurg la o solutie romaneasca de pestera:
un elastic de borcane colorat.
Da, exact elasticul acela clasic, pe care probabil multi dintre noi l-am vazut prin casa, folosit pentru borcane, pungi sau cine stie ce alte improvizatii.
Am cautat unul care, pus pe rigla fara sa fie intins, masura fix 9,5 cm pliat in doua.
Singurul compromis era latimea. Elasticul era ceva mai ingust decat banda originala a deck-ului, dar pentru un test mecanic mi s-a parut suficient de apropiat pentru a vedea daca teoria mea are sens.
Pentru a-l monta, a trebuit sa lucrez pe sub fundul carcasei, slabind placa metalica cu cele 3 suruburi care tin motorul si permit accesul la volant.
Am curatat foarte bine scripetele de aluminiu cu alcool izopropilic, pentru a elimina reziduurile de cauciuc degradat, apoi am strecurat elasticul de borcane pe pozitie si am strans din nou sasiul.
Nu era o reparatie definitiva.
Era un test.
Dar uneori exact asta ai nevoie sa faci.
# Rezultatul: mecanica traieste, electronica mai asteaptaDupa ce am pus totul la loc si am alimentat aparatul, rezultatul a fost partial un succes, dar unul extrem de multumitor.
Mecanismul si butoanele functioneaza acum foarte bine.
Datorita noului elastic, care ofera o tensiune mult mai apropiata de ceea ce avea nevoie mecanismul, deck-ul deruleaza cu forta in ambele directii, fara sa mai apara acea senzatie de „frana” si fara sa mai decupleze imediat Auto-Stop.
Toate comenzile mecanice se actioneaza mult mai fluid.
Asta inseamna ca, cel putin pentru partea mecanica, am demonstrat ca directia de reparatie este corecta.
# Mai avem de lucru pe partea de afisajDin pacate, povestea nu se termina aici.
Desi cablajul a fost reparat, acel VU-metru si becul lui inca refuza sa porneasca.
Aici nu vreau sa trag inca o concluzie definitiva. Mai am de investigat circuitul si componentele din jurul lui, iar printre suspecti se afla rezistente, diode sau alte elemente din circuitul de alimentare si iluminare.
Celalalt ac indica usor decalat, iar problema pare sa fie legata de reglajele interne si de semireglabilele, RV-urile, care dupa atatia ani nu mai sunt tocmai in cea mai buna forma.
Cu alte cuvinte, Sony-ul nu este inca gata.
Dar nici nu mai este acel aparat care, initial, parea sa aiba o lista interminabila de probleme.
# Concluzie
Un elastic de borcane a pus din nou mecanica in miscare
Chiar si in starea actuala, Sony TC-K22 reda muzica stereo perfect in casti si pe iesirea din spate, iar mecanismul functioneaza mult mai bine dupa interventie.
Cureaua de borcane nu va ramane, cel mai probabil, solutia finala. Scopul ei a fost sa-mi confirme ca problema principala era tensiunea insuficienta a curelei vechi si ca mecanismul poate functiona corect daca primeste o curea cu dimensiunea si tensiunea potrivite.
Dar exact aici imi place mie partea de DIY.
Nu am comandat zece piese doar ca sa vad daca una dintre ele rezolva problema. Am cautat prin ce aveam la indemana, am gasit ceva care se apropia de ceea ce imi trebuia si am facut un test.
A functionat.
Sony TC-K22 ramane, astfel, un proiect deschis. Mai avem de rezolvat partea de VU-metru, iluminarea si probabil cateva lucruri care vor iesi la iveala pe masura ce continui restaurarea.
Dar pentru moment, dupa mai bine de 40 de ani, aparatul a inceput din nou sa faca ceea ce a fost construit sa faca.
Sa redea muzica.
Si, sincer, pentru un deck care a venit cu atatea probleme, un elastic de borcane de cativa bani si cateva lipituri nu este chiar un rezultat rau.
Voi ati mai salvat vreodata un aparat folosind o improvizatie pe care, in mod normal, nu ati fi asociat-o niciodata cu reparatia respectiva? Lasati-mi un comentariu mai jos.
# More on topic
Modul DIY bluetooth audio din casti stricate
Supertech Walkman cu Brick Game integrat – Invierea unei raritati din subsol
View Star - monitorul CRT Romanesc despre care internetul aproape a uitat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu