Filmul asta clasic al anilor '80 nu a fost privit de toti criticii drept o continuare demna de primul. Pentru unii, a fost mai degraba o abatere propagandistica, o exagerare care a lasat in urma o buna parte din nuantele si drama filmului original.
Stallone l-a luat pe John Rambo, veteranul traumatizat din First Blood, si l-a transformat intr-un erou de actiune iconic. Un om-armata, la propriu, capabil sa infrunte aproape de unul singur o intreaga armata si sa livreze replici dure in timp ce face asta.
Daca primul film vorbea despre trauma, sindromul posttraumatic si drama veteranilor intorsi din Vietnam, continuarea merge intr-o directie complet diferita. Nu mai avem aceeasi poveste apasatoare, ci un spectacol de actiune care, pe alocuri, pare desprins dintr-o banda desenata.
# Propaganda, politica si razboiul din Vietnam
Nu sunt omul caruia sa-i pese prea mult de politica si nici nu am de gand sa pretind ca sunt vreun expert in domeniu. Incerc, pe cat posibil, sa evit subiectele politice pe blog, dar cred ca merita sa privim putin lucrurile si din alt unghi.
Filmele se inspira deseori din istorie si din evenimente reale, insa asta nu inseamna ca ne prezinta intotdeauna istoria asa cum a fost. Uneori, realitatea este modificata, simplificata sau reinterpretata pentru a servi povestii pe care realizatorii vor sa o spuna.
Tocmai de aceea, Rambo II a fost criticat pentru perspectiva sa politica, fiind descris de unii drept o fantezie de dreapta sau chiar un film care rescrie istoria razboiului din Vietnam intr-o maniera xenofoba.
Au avut criticii dreptate sau nu? Sincer, nu stiu. Va las pe voi sa trageti propriile concluzii. Eu sunt aici sa vorbesc despre film, despre ce mi-a placut si despre motivul pentru care, dupa atatia ani, inca merita sa-l revad.
# Rambo dezlantuitChiar daca unii considera ca filmul se indeparteaza prea mult de original, mie imi place ca, intr-un fel, isi respecta promisiunea primului. In First Blood, Trautman ne vorbea despre abilitatile lui Rambo si despre omul pe care armata il transformase intr-o arma. In continuare, avem in sfarsit ocazia sa vedem toate aceste abilitati puse in practica la scara larga.
Aici il avem pe legendarul Rambo dezlantuit, in toata gloria lui, confruntandu-se cu un inamic pe masura. Nu mai este doar veteranul care incearca sa supravietuiasca, ci soldatul de elita care stie exact ce are de facut si care poate transforma terenul intr-o capcana pentru adversari.
# Tradat de cei pentru care luptaTotusi, daca privim putin dincolo de explozii si de numarul impresionant de adversari pe care Rambo ii infrunta, povestea are si o alta latura. In Rambo II, John este trimis inapoi in Vietnam intr-o misiune de recunoastere, cu ordinul de a fotografia eventualii prizonieri de razboi ramasi acolo. Cand descopera ca prizonierii sunt reali si incearca sa salveze unul dintre ei, misiunea se schimba, iar cei care l-au trimis acolo il abandoneaza. Lasat in mainile inamicului, Rambo ajunge sa lupte nu doar pentru supravietuire, ci si impotriva propriilor superiori, care prefera sa-si ascunda esecul in loc sa-si recupereze oamenii.
Din punctul asta de vedere, nu mai vorbim doar despre un veteran obsedat de arme care porneste intr-o serie de ucideri. Vorbim despre un soldat folosit de sistem, apoi sacrificat atunci cand lucrurile nu ies conform planului. Iar cand Rambo se intoarce impotriva celor care l-au tradat, razbunarea lui capata si o alta semnificatie: nu mai este doar o confruntare cu inamicul din jungla, ci si o razbunare impotriva celor care l-au trimis acolo si apoi l-au lasat de izbeliste.
Felul in care actiunea creste in intensitate spre punctul culminant este uluitor. Rambo isi elimina adversarii pe furis, provoaca haos si seamana panica pana cand este descoperit de un elicopter.
De aici, lucrurile o iau razna in cel mai bun sens posibil. Rambo reuseste sa ajunga la bord, se lupta corp la corp cu un soldat si, dupa o scurta confruntare, il arunca afara din elicopter. Acum are propriul elicopter, iar momentul razbunarii a sosit.
Pare ca nimic nu-l mai poate opri. Isi duce misiunea mai departe, ii salveaza pe prizonieri si incearca sa scape, dar stati putin: apare un alt elicopter, ditamai fortareata zburatoare, care porneste pe urmele lui.
E de-a dreptul nebunesc! Filmul apasa pedala de acceleratie pana la capat si nu prea mai are de gand sa ridice piciorul de pe ea. Daca vii dupa o drama precum First Blood, diferenta este enorma. Daca vii pentru spectacolul de actiune al anilor '80, insa, ai primit exact ce ai cerut.
# De ce prefer RamboClar, nici filmul acesta nu este pentru toata lumea. Si, vorba aceea, gusturile nu se discuta.
Totusi, am vazut recent pe Netflix filme lansate dupa 2020 care m-au lasat cu impresia ca tocmai am mai pierdut doua ore din viata. Doua ore in care nu am vazut aproape nicio secventa memorabila si nimic care sa-mi ramana cu adevarat in minte dupa genericul de final.
Poate ca Rambo II exagereaza. Poate ca uneori povestea se transforma intr-un spectacol prea mare, prea zgomotos si prea putin interesat de subtilitati. Dar macar stie ce vrea sa fie. Are momente memorabile, are un personaj imposibil de confundat si are acel stil specific filmelor de actiune din anii '80, pe care il recunosti imediat.
Asa ca nu e niciun mister. Daca trebuie sa aleg intre un film care incearca sa para important si unul in care John Rambo se transforma intr-o armata de unul singur, stiu deja ce aleg.
Eu prefer Rambo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu