.jpeg)
De curand va povesteam despre un PlayStation 2 uitat de ani de zile prin beci. (cel primit de la un amic) Starea lui nu era deloc grozava – umezeala si timpul si-au lasat amprenta peste tot. Carcasa mirosea a mucegai, iar orice metoda am incercat ca sa scap de acel miros de beci a fost fara rezultat. De la chimicale la aer proaspat, cred ca l-am tinut desfacut mai bine de 3 luni, i-am facut si baie cu alcool, dar nimic.
Link catre povestea mentionata mai sus
# Ce am observat la inspectie
Am decis insa ca merita o sansa. Prima etapa a fost dezmembrarea completa pentru curatare. Aici a venit prima surpriza: un cablu care atarna in interior. La o privire mai atenta, am realizat ca era cel de la cooler, dar conectorul fusese smuls de pe placa de baza. Din pacate, nu sunt expert si destul de skillfull pentru o reparatie profi, deci a trebuit sa improvizez. Am verificat putin punctele cu multimetru si am gasit o punte de 5V la USB, de unde am tras fire pentru alimentarea ventilatorului. Singurul inconvenient e ca acum coolerul merge constant la turatie mare. Zgomotul este mai puternic, dar, sincer, asta doar accentueaza nostalgia – oricum PS2-urile nu au fost niciodata console “silentioase”.
# Primii pasi de restaurare
Dupa partea de curatenie si improvizatie tehnica, am decis sa-i schimb si look-ul. I-am aplicat o vopsea fresh, care a transformat carcasa si i-a dat un aspect modern, scotandu-l din aerul de “consola abandonata”, asta a ajutat si cu mirosul acela incapatanat.
Evident, unitatea optica nu a mai putut fi salvata. (modelul acesta de ps 2 fat, este destul de notoriu) Laserul nu mai raspundea, semn ca anii de umezeala si-au spus cuvantul definitiv.
Nu era cazul sa-i pun crucea la cap si sa-l ingrop, mai ales ca am muncit ceva vreme la el.
Am gasit o solutie, i-am instalat un adaptor de retea si i-am adaugat un HDD intern. Asa, consola poate incarca toate jocurile direct de pe hard, ceea ce in final este mult mai comod si rapid decat cititul de pe discuri.
# Ce am invatat din experienta

# Primii pasi de restaurare
Dupa partea de curatenie si improvizatie tehnica, am decis sa-i schimb si look-ul. I-am aplicat o vopsea fresh, care a transformat carcasa si i-a dat un aspect modern, scotandu-l din aerul de “consola abandonata”, asta a ajutat si cu mirosul acela incapatanat.
Evident, unitatea optica nu a mai putut fi salvata. (modelul acesta de ps 2 fat, este destul de notoriu) Laserul nu mai raspundea, semn ca anii de umezeala si-au spus cuvantul definitiv.
Nu era cazul sa-i pun crucea la cap si sa-l ingrop, mai ales ca am muncit ceva vreme la el.
Am gasit o solutie, i-am instalat un adaptor de retea si i-am adaugat un HDD intern. Asa, consola poate incarca toate jocurile direct de pe hard, ceea ce in final este mult mai comod si rapid decat cititul de pe discuri.
# Ce am invatat din experienta

Aceasta experienta mi-a confirmat ca multe lucruri nu trebuie aruncate doar pentru ca par „invechite”. Cu putina rabdare si dorinta de a intelege cum functioneaza un sistem, poti transforma ceva considerat „ars” sau „nefunctional” intr-un dispozitiv care inca mai poate aduce placere si utilitate.
# Concluzie: o calatorie fascinanta
PS2 — din beci in pestera — nu este doar o poveste despre o consola gasita si lustruita. Este o poveste despre rabdare, despre respectul pentru tehnologie si despre valoarea reala a lucrurilor vechi. In timp ce unii vad doar praf si „hardware vechi”, eu vad oportunitati de redescoperire, lectii de invatat si o mica bucata de istorie tehnologica care inca mai merita sa fie pastrata.
Daca ai ocazia sa salvezi ceva vechi, nu te grabi sa arunci. Mai intai, intreaba-te ce poti invata din a-l readuce la viata.
Si uite asa, dintr-un PS2 prafuit, mirosind a beci si aparent condamnat, a rezultat o consola modata, cu un nou suflu si gata de joaca. Poate nu mai e “originalul perfect”, dar are personalitate, poveste si, mai ales, un farmec aparte. Pana data viitoare, pace si… multumesc ca m-ai citit.
Ne vedem la urmatoarea postare din pestera.
## Poate te coafeaza si : PS2 in 2025 – ce inseamna astazi aceasta consola
– Co2
No comments:
Post a Comment