Consumerism, tehnologie si filosofia „if it ain't broke, don't fix it”

Hey salut.

Citeam recent la un anumit domn pe Facebook despre consumerism. Ar insemna sa mint daca as spune ca nu sunt fascinat de acest subiect. Este o tema interesanta si cred ca merita discutata.

Dar citind postarea domnului respectiv, am observat doua lucruri care pur si simplu m-au facut sa ridic o spranceana. Nu am obiceiul sa reactionez imediat la astfel de lucruri, asa ca am decis sa dorm o noapte si sa vad daca a doua zi mai simt aceeasi indignare.

Si surpriza… da, inca o simt.

Old vs new – de ce dispozitivele vechi par mai autentice

# Ease of us

Exista un mic paradox cand vine vorba de cat de usor sau greu este sa folosesti un device.
Pe hartie, totul este mai simplu astazi. Mult mai simplu. Oricine poate folosi un computer modern. Interfetele sunt curate. Totul este „user friendly”. Aproape idiot-proof.


Si totusi, in acelasi timp, lucrurile care ar trebui sa fie simple… nu mai sunt.

Era suficient sa introduci un DVD intr-un player si filmul incepea. Bagai un cartus intr-o consola, apasai power si erai deja acolo. Fara update. Fara cont. Fara login. Fara termeni si conditii.
Astazi, desi avem acces la aproape orice instant, experienta este fragmentata. Streamingul depinde de conexiune, de aplicatie, de server, de regiune, de licente. Uneori ai impresia ca sunt mai multe lucruri care pot merge prost decat lucruri care pot merge bine.

Chiar si sa suni pe cineva a devenit, obiectiv, mai complicat. Inainte ridicai receptorul si formai un numar. Astazi deschizi o aplicatie, cauti contactul, verifici daca e online, daca are semnal, daca functioneaza aplicatia.

Nu ne gandim la aceste mici frictiuni. Devin normale.

Dar in momentul in care pornesti un televizor CRT si imaginea apare instant, fara notificari… iti amintesti.

Iti amintesti cum era cand un device facea un singur lucru si il facea bine.

Relicve gasite - Microsoft sidewinder si Logitech attack3

In ultimele vizite la targul de vechituri, sincer sa fiu, nu prea am avut noroc. Nimic care sa ma faca sa ma opresc brusc, nimic care sa-mi dea acel sentiment de asta trebuie sa plece cu mine acasa. Probabil frigul si-a spus cuvantul, mai putini vanzatori, mai putine lucruri scoase la vedere.


Dar, cum se intampla de obicei, comorile nu stau niciodata pe masa din fata, stau ascunse, prin cutii,prin lazi.
Am ajuns, inevitabil, la clasicele cutii cu ieftinituri. Le stiti. Pahare ciobite, cabluri incurcate, telecomenzi fara capac la baterii… si undeva in fundal, vocea doamnei: "3 la 10 lei!"
Exact acolo, printre lucruri aparent fara valoare, le-am vazut. Doua controllere, ciudate, vechi, perfecte.

Am gasit 3 controllere intersante Power A - lessons learned

Uneori, cele mai interesante povesti nu incep cu un plan.
Incep intr-un targ de vechituri, intr-o dimineata de duminica, cand vezi ceva ce nu cautai. Vorba aia " Am, n-am treaba... " ma duc la piata
Am pus deja pe Facebook o poza cu ce am mai achizitionat.. Trei controlere PowerA. Third party. 45 de RON toate.

Nu aveam nevoie de ele. Dar nici nu puteam sa le las acolo. Nu la pretul asta.

 
# Primul contact

Evident, in momentul achizitiei nu aveam nicio idee daca functioneaza, dar aratau bine si nu prezentau urme de uzura prea mari.
Ajuns acasa, am inceput cu ritualul obisnuit: research, google search sa vad cu ce m-am ales.. 

Cel argintiu este un controller PowerA Enhanced pentru Xbox. Pretul? Depinde unde te uiti.
Pe eMAG, undeva la 380 RON. Ceea ce, sincer, mi se pare exagerat. 
Pe alte site-uri, mai aproape de realitate, il gasesti la aproximativ 200 RON.

Cel cu Pikachu? Aproximativ 110 RON pe eBay.

Gadgeturile copilariei – anii ’90, cand totul era magic

Se intampla in ultima perioada sa mai stau la povesti cu lumea si, inevitabil, ajungem sa depanam amintiri. Ne trezim vorbind despre vremurile alea cand mergeam la Rusi in piata sa ne luam o pereche de blugi. Sau, mai bine zis, sa ne cumpere ai nostri o pereche de adidasi. Mai tineti minte PUMA aia albi, spre crem? Aia de te tineau pana nu-ti mai erau efectiv buni, pentru ca te strangeau, nu pentru ca se rupeau. Si vorbim de papuci de daily use: alergat, fotbal, mers peste tot.

Si ca tot veni vorba de adidasi, mi se pare ciudat cum am ajuns sa folosim direct numele brandului. Nu pantofi sport. Nu tenisi. Direct… adidasi.

Anyway.

Voiam sa vorbesc putin despre anii ’90 in Romania. Mai exact, despre gadgeturile pe care le aveam atunci. Pentru ca, adevarul e simplu: erai cineva daca aveai gadgeturi.

 
# Primul PC – inceputul obsesiei

Grundig Stenorette SH24 – Reportofon vintage (istorie)

# Context

Am pus recent o poza la articolul despre obiectele abandonate si, ca de obicei, mi-am zis sa fac un mic research. Eram aproape sigur ca pretul pe care l-am platit in targ a fost unul bun, dar sincer nu ma asteptam sa fie chiar atat de bun.

Eu am dat 10 Ron pe produs.
Cand am dat un Google search, am ramas socat: se vinde pe Amazon la aproape 600 euro, iar pe un alt site specializat, speakit.co.uk, apare listat la £492.00.

Vorbim aici despre un dictaphone de la Grundig, mai exact Stenorette SH24.

Se poate construi o colectie retro din targul de vechituri?

# Can you build a decent collection from the flea market?

Raspunsul scurt?
Da. Fara discutii.

Raspunsul lung?
Hai sa-ti povestesc.

De aproximativ un an si jumatate umblu prin targul de vechituri. Nu in fiecare duminica. Nu obsesiv. Dar destul de regulat cat sa invat cum functioneaza lucrurile acolo.
La inceput a fost curiozitate. Apoi a devenit obicei.

Iar intre timp, fara sa-mi dau seama, a devenit parte din proiectul TheCave.

# De la „hai sa vedem ce gasesc” la colectie reala

La inceput mergeam fara asteptari, Fara un plan. Ma uitam, intrebam, mai negociam , plecam uneori cu mana goala, alteori, cu o consola sub brat.

Cand un obiect abandonat devine un proiect

# A new year a new chapter..

In ultimul timp am realizat ca o parte importanta din ceea ce construiesc aici nu vine doar din targuri sau achizitii personale. Vine si din increderea unor oameni care mi-au oferit gadgeturi vechi, uitate prin beciuri, dulapuri sau sertare.

Lucruri care, pentru multi, nu mai aveau nicio valoare. Pentru mine, in schimb, au devenit provocari, lectii si proiecte reale.

---

Viata inainte de smartphone – cum era tehnologia inainte de era mobila

Uneori ma loveste un gand:

Cum #$%# traiam inainte sa avem un ecran care sa ne respire in ceafa 24/7?

Si apoi imi amintesc…
traiam chiar bine.

Cateva trinket-uri ieftine si chiar utile de pe Temu

Astazi am decis sa va prezint cateva chesti de pe Temu, marunte si ieftine, dar surprinzator de utile pentru hobby-ul meu. Nu sunt ceva fancy, dar sunt exact genul acela de unelte mici care iti fac viata mai usoara atunci cand iti place sa te joci cu electronice, gadgeturi si tot felul de proiecte.

1. Tester de baterii

Primul lucru pe lista e un tester simplu de baterii. Nu cred ca trebuie sa intru prea mult in detalii legate de utilitatea lui. Oricine e pasionat de gadgeturi sau proiecte DIY ajunge inevitabil sa aiba un mic arsenal de baterii: AA, AAA, 9V si multe altele. Problema e ca, la un moment dat, uiti care sunt bune, care sunt partial descarcate sau care sunt complet moarte.

Arsenalul esential: sculele de care nu ma pot dezlipi

Salut, bine ai venit in “the cave”. Daca vrei sa repari console, placi sau orice gadget cu sanse reale de succes, ai nevoie de niste scule de baza — nu glam, nu junk, chestii care chiar functioneaza. Aici sunt “armele” mele pentru interventii rapide si pentru joburi care trebuie sa ramana pe bune.

 
1) Alcool izopropilic + betisoare de urechi
Ce face: indeparteaza murdaria, urmele de pasta termica veche, reziduuri de flux sau grasime.
De ce e esential: curatenia e jumatate din reparatie — conectorii oxidati sau resturile fac mai mult rau decat un cap prost.

Tips: foloseste betisoare noi pentru locuri diferite; evita frecarea agresiva pe piese delicate.

 

Giving Old Things a New Life – Despre frumusetea de a repara, nu de a arunca

# De ce merita sa repari in loc sa arunci

In lumea tech de azi, unde totul este „mai nou” și „mai rapid”, riscam sa uitam ceva esential: potentialul real al lucrurilor vechi. Acest articol este o pledoarie pentru rabdare, pentru responsabilitate si pentru perspectiva de a da o noua sansa obiectelor care inca mai au viata in ele.

De ceva timp totul se misca repede. Prea repede. Apar mereu lucruri noi, mai rapide, mai performante, mai “smart”. Si fara sa ne dam seama, am ajuns sa inlocuim vechiul cu noul aproape automat. Ceva nu mai e la zi? Se schimba. Se arunca.

Problema e ca multe dintre aceste “vechituri” – console, PC-uri, telefoane, gadget-uri – nu sunt de fapt inutile. Doar uitate. Ajung la groapa de gunoi, transformate in deseuri care lasa urme grele in timp, atat asupra mediului, cat si asupra felului in care privim tehnologia.

Pentru multi dintre noi, insa, aceste obiecte au ramas vii. Au o poveste, o emotie. Sunt legate de momente, de prieteni, de ore intregi petrecute in fata unui monitor sau a unui televizor vechi, cu controllerul in mana. Era simplu atunci – bagai discul in unitate si in cateva secunde incepea magia. Fara update-uri, fara download-uri de sute de giga. Doar jocul si bucuria.

My story about the VHS - VCR-ul cel Atotvazator

# Introducere 

Dragii mei colectionari de povesti prafuite si circuite vintage, azi va scriu despre o descoperire… surprinzatoare. Nu din beci de data asta, ci chiar de la job, unde printre cutii, cabluri si praf corporatist, am dat peste un artefact cu adevarat legendar: un VCR folosit candva pentru camerele de supraveghere.

Da, ati citit bine! Aparatul care veghea la securitatea halelor, depozitelor si probabil la ultima cafea furata de la automat, acum a aterizat direct in mainile mele.

# Prima intalnire

Imagineaza-ti un VCR masiv, greu ca o promisiune electorala, cu butoane mari, ferme, facute sa reziste oricarei apasari nervoase de paznic. Pe el inca mai poti simti energia acelor nopti lungi, in care caseta VHS se invartea, inregistrand ore intregi de coridoare goale si umbre suspecte.

Un DVD Player si un PlayStation 2 gasite in beci – comoara retro neasteptata

# Enter, stage right

Salutare! 

Azi va povestesc despre o comoara neobisnuita, scoasa… din adancurile intunecate ale unui beci. Dar nu oricare beci, ci unul cu aer greu, in care un DVD player si-un PlayStation 2 au stat in tihna prea multa vreme.

# First encounter - Cutia misterioasa si intalnirea neasteptata

Totul a inceput cand un prieten mi-a adus, intr-o cutie putin ciudata, un DVD player de care uitase pana si el. Cutia era putin incovoiata, ca dupa o lupta epica cu umiditatea. Cand am deschis-o… bang!… am fost intampinat de un parfum ce combina nostalgia plasticoasa cu adierea rece a mucegaiului: acel miros specific de beci, in care peretii „transpira”, iar timpul pare ca a stat in loc.

Pe langa player, adanc in cutie, s-a aciuat si un batran PlayStation 2, ca un camarad fidel, pe care praful si-a pus batul in roata. Gandul ca acele doua bucati de tehnologie au stat acolo, ca niste comori uitate, mi-a starnit zambetul: „De ce atata blazare, baieti? Va scot eu la lumina!”