Exista un mic paradox cand vine vorba de cat de usor sau greu este sa folosesti un device.
Pe hartie, totul este mai simplu astazi. Mult mai simplu. Oricine poate folosi un computer modern. Interfetele sunt curate. Totul este „user friendly”. Aproape idiot-proof.
Si totusi, in acelasi timp, lucrurile care ar trebui sa fie simple… nu mai sunt.
Era suficient sa introduci un DVD intr-un player si filmul incepea. Bagai un cartus intr-o consola, apasai power si erai deja acolo. Fara update. Fara cont. Fara login. Fara termeni si conditii.
Astazi, desi avem acces la aproape orice instant, experienta este fragmentata. Streamingul depinde de conexiune, de aplicatie, de server, de regiune, de licente. Uneori ai impresia ca sunt mai multe lucruri care pot merge prost decat lucruri care pot merge bine.
Chiar si sa suni pe cineva a devenit, obiectiv, mai complicat. Inainte ridicai receptorul si formai un numar. Astazi deschizi o aplicatie, cauti contactul, verifici daca e online, daca are semnal, daca functioneaza aplicatia.
Nu ne gandim la aceste mici frictiuni. Devin normale.
Dar in momentul in care pornesti un televizor CRT si imaginea apare instant, fara notificari… iti amintesti.
Iti amintesti cum era cand un device facea un singur lucru si il facea bine.
# Design
Fiecare are propria epoca preferata in design tehnologic, dar ca si copil nascut in '87 am o slabiciune pentru echipamentele audio-video negre din acea perioada, chiar si gri... Inca imi amintesc cu invidie de teancul de echipamente Hi-Fi Technics al fratelui meu.
Exista multa dragoste pentru designul anilor '40, '50, '60, '70 si al anilor '80 cand vine vorba de dispozitivele care ne-au modelat vietile si mediile inconjuratoare. Vorba aia, puteam pune un peste de sticla pe televizor, acum ce mai facem cu pestele? Unde-l mai punem?
Desigur, oamenii asociaza si vibratii stereotipice cu acele epoci. Fie ca este vorba doar de o versiune romantizata a istoriei sau nu, sentimentele nostalgice sunt la fel de reale ca orice.
# Consum media
Traim, probabil, in cea mai buna perioada din istorie cand vine vorba de acces. Putem accesa aproape orice. Oricand. De oriunde.
Un device mic in buzunar poate accesa mai mult continut decat orice biblioteca fizica pe care am avut-o vreodata si totusi… nu este acelasi lucru.
Poate de aceea physical media nu a murit. Poate de aceea se intoarce. Pentru ca exista o diferenta intre acces si posesie. Exista o diferenta intre a detine ceva si a avea doar permisiunea temporara de a-l accesa.
Am observat asta pe masura ce colectia mea de DVD-uri a inceput sa creasca din nou. Exista un sentiment diferit cand alegi un disc, il scoti din carcasa, il introduci in player si astepti.
Este un ritual. Este real.
Tehnologia retro are o prezenta fizica pe care continutul digital nu o poate replica. Un raft plin face ceva creierului meu primitiv. O lista digitala nu va face niciodata acelasi lucru.
# Concluzie
Nu pot spune neaparat ca „inainte era mai bine”.
Dar pot spune ca era… diferit.
Mai direct, mai sincer chiar daca mai limitat... dar, intr-un fel ciudat, mai liber.
Si totusi, mergem inainte.
Chiar daca, uneori, privim inapoi.
# More on this topic
To the Batmobile.
— Co2
No comments:
Post a Comment