Trebuie sa recunosc ceva: de cand am pus mana pe Ryse: Son of Rome, am simtit ca intru direct intr-un film epic… doar ca eu eram eroul si nimeni nu putea sa-mi spuna „Cut!”. Nu-i un open-world gigantic sau un RPG cu sute de optiuni – e mai degraba o mini-epopee cinematica. Si sincer, a fost fix ce aveam nevoie intr-o zi ploioasa, cand singura distractie reala parea sa fie sa lovesti butoanele controllerului.
Lupta – Satisfactie vizuala la fiecare lovitura
Gameplay-ul foloseste quick-time events, ceea ce poate parea simplist, dar aici e magia: fiecare executie se simte epic si exagerat de satisfacatoare. Serios, uneori ma simteam ca si cum as fi la un festival roman, cu sabii si sange peste tot… dar fara murdaria reala.
(Apropo de asta, la Alba Iulia se tin astfel de festivale si sunt destul de interesante)
Dupa cateva ore, da, devine putin repetitiv, dar cine se plange cand fiecare lovitura arata ca intr-un trailer de film?
Poveste – Tradare, razbunare si romani… multi romani
Il joci pe Marius Titus, tanarul legionar care cauta razbunare pentru familia sa. Povestea nu e Shakespeare, dar nici nu vrei asta – e mai degraba genul de naratiune unde „Ok, am pierdut familia, dar hai sa-i termin pe toti inamicii si sa arat bine facand-o.” Regia cinematografica e impecabila, asa ca te simti mai degraba protagonist intr-un film epic decat simplu jucator.
Il joci pe Marius Titus, tanarul legionar care cauta razbunare pentru familia sa. Povestea nu e Shakespeare, dar nici nu vrei asta – e mai degraba genul de naratiune unde „Ok, am pierdut familia, dar hai sa-i termin pe toti inamicii si sa arat bine facand-o.” Regia cinematografica e impecabila, asa ca te simti mai degraba protagonist intr-un film epic decat simplu jucator.
Atmosfera – Roma cum n-am mai vazut-o
Daca ceva face Ryse excelent, e atmosfera. Orasele romane, padurile britanice, luptele din Colosseum – toate arata fantastic. E genul de joc unde te opresti sa admiri decorul si sa spui: „Wow… chiar arata bine… si eu sunt aici sa uciderizez oameni.”
Concluzie – Sange, sabii si zambete
Ryse: Son of Rome nu e perfect. QTE-urile si repetitivitatea nu sunt pentru toata lumea. Dar daca te lasi prins de poveste, te bucuri de executiile spectaculoase si apreciezi atmosfera romana, jocul devine o experienta memorabila.
Si sincer… uneori e exact ce ai nevoie: sa fii roman pentru cateva ore, sa tai, sa bati si sa te simti ca intr-un blockbuster… fara sa platesti bilet la cinema.
TRAILER
Pana data viitoare, multumesc ca m-ai citit.
Ne vedem la urmatoarea postare.
– Co2
Ne vedem la urmatoarea postare.
# Mai multe articole pe acest subiect :
Final fight, vechi, dificil dar captivant
Assassin’s Creed Valhalla, cred ca l-am stricat
Prince of Persia : The lost crown, ma duce in trecut
Prototype 2, un haos urban
– Co2
No comments:
Post a Comment