Final Fight – Review : cum se simte in 2026

# My side of the story

Am crescut/copilarit o perioada golden, cel putin pentru mine este asa.. undeva la final de "90, mergeam destul de des la arcade-uri.. Bine, „arcade” e spus frumos. In realitate era un nene cu un garaj transformat intr-un mic business improvizat.

Nenea avea acolo vreo 15, poate chiar mai multe cabinete de jocuri mecanice (asa le ziceam noi atunci). Mi-am petrecut mult timp in acel loc. Nu aveam mereu fise sa ma joc, dar imi placea enorm sa privesc. Urmaream gameplay-ul, ma uitam cum joaca altii, ce miscari fac, cum reusesc sa treaca un level. Invatam doar stand acolo.

Zilele trecute am decis sa pun din nou mana pe handheld-uri si sa joc cate un titlu pe saptamana. Recent am trecut iar prin lista imensa de jocuri de pe R36S (am scris deja despre consola asta, las link mai tarziu) si am ajuns rapid la Final Fight.

Clasicul beat-em up side scrolling. Am bagat cam o ora si ceva pana l-am terminat si, daca era sa joc pe fise, probabil ramaneam cu buzunarul gol. :))

Ideea de baza pentru jocurile arcade era echilibrul dintre distractie, dependenta si dificultate. Iti doreai ca jocul sa fie distractiv, sa continui sa-l joci si sa fie suficient de dificil pentru a fi o provocare, dar totusi sa para corect, chiar daca de obicei nu era asa. Unele au avut mai mult succes decat altele la oricare dintre aceste lucruri.
Multe setari erau ajustabile si ajustate dupa caz de catre proprietarul arcade-ului chiar pe tabla de joc, unele aveau meniuri de servicii cu optiuni. Printre lucrurile pe care le puteai ajusta se numarau numarul de vieti per credit, costul unui credit, precum si dificultatea generala, scorul necesar pentru a castiga vieti suplimentare etc. Nu toate jocurile aveau aceleasi setari disponibile, dar multe aveau o multime de optiuni de personalizare disponibile.

# Story

Povestea este destul de simpla: fiica lui Mike Hagger este rapita de oamenii malefici care distrug strazile din Metro City, asa ca Hagger si cativa prieteni decid sa faca o mica renovare in oras. Hagger este un fost luptator profesionist si un adversar dificil for the scum of city. Cody, iubitul fetei, si prietenul lui, Guy (Nu cred ca s-au gandit prea mult cand l-au numit GUY, dar...), si el vine cu ei. Amandoi sunt priceputi la arte martiale. Sarcina lor este sa lupte prin Metro City si sa o salveze pe fiica lui Hagger de banda Mad Gear. Da, aceasta era considerata o poveste la sfarsitul anilor '80.

# Grapix

Grafica inca arata fenomenal, culorile ies in evidenta, iar animatiile arata grozav. Inamicii, desi diferiti la inceput, dar este putin repetitiv. Pe masura ce paletele de culori ale inamicilor se schimba, va trebui sa executi mai multe atacuri pentru a-i invinge. Animatiile, care se repeta iar si iar pe parcursul jocului, arata clar si nu au lag chiar daca exista mai multe personaje pe ecran simultan. 

link catre povestea mea cu consola R36S 

# Comenzi

Comenzile sunt simple; sunt cele tipice jocurilor de tip beat 'em up arcade din anii '80. Ai un buton de lovire si un buton de saritura. Destul de simplu, nu? Cand apesi butonul de lovire in mod repetat, personajul tau executa o combinatie asupra batausului. Daca abia astepti sa dai un pumn sau o lovitura cu piciorul unui ticalos, poti oricand folosi si atacuri cu saritura.. Fiecare personaj poate face, de asemenea, o miscare speciala atunci cand apesi simultan butonul de saritura si de lovire, acest lucru este util cu BOSSii. Prinderea unui inamic este, de asemenea, foarte eficienta, avand in vedere ca il poti arunca in alti inamici. Acest lucru se realizeaza apasand inainte in timp ce stai direct langa un inamic.(Basically once on top of the enemy)

# Concluzie

Sunt foarte fericit ca am decis sa joc din nou Final Fight. Comenzile nu te deranjeaza niciodata, ci doar nivelul de skill. Grafica arata grozav chiar si dupa decenii, like a good wine.

# Mai multe articole pe acest subiect :

Burnout legends, cum se prezinta in 2026
The Punisher, perfect chiar si intr-o zi aglomerata
Days Gone, un Playstation exclusive, pur si simplu genial
Ryse : Son of Rome maxim de captivant si nota 10 la poveste

- Co2