# Where was i..?
In articolul anterior spuneam clar ca nu am abandonat la ideea de a readuce la viata acest PS3 Fat. Intre timp, am continuat testele, am citit mult (poate prea mult) si am incercat sa elimin, una cate una, ipotezele clasice legate de YLOD.
Pentru a intelege mai bine ce se intampla, am decis sa incerc sa inteleg mai bine nivelul simptomelor si am conectat un cititor UART, pentru a vedea ce raporteaza SYSCON-ul. Acolo au aparut doua coduri de eroare recurente: 4402 si 3034.
# Un puzzle neterminat
In mod normal, aceste erori indica probleme in zona RSX-ului, motiv pentru care am ales sa atac defectul din acest unghi. Nu a fost o presupunere la intamplare, ci o decizie bazata pe ceea ce consola insasi raporta.
Majoritatea discutiilor de pe internet indica doua cauze principale pentru astfel de simptome:
– faimosii condensatori NEC/TOKIN,
– sau procesorul in sine (CELL / RSX), mai exact un posibil defect de tip BGA.
Am reluat masuratorile in zona RSX-ului. Valorile par in limite normale, nimic care sa indice clar un scurt sau o lipsa evidenta de alimentare. Am mers mai departe si am adaugat condensatori suplimentari in paralel cu NEC/TOKIN-urile, o modificare destul de des recomandata. Din pacate, rezultatul a fost acelasi.
# Multimetrul si limitele lui
Multimetrul a fost, pana acum, principalul meu aliat. Cu el am gasit scurturi, trasee intrerupte, tensiuni lipsa si componente defecte.
Dar in acest punct al investigatiei, incepeam sa simt ca ma uit doar la varful icebergului. Valorile erau „bune”, continuitatea exista, dar consola continua sa refuze sa porneasca normal.
Era ca si cum toate piesele erau la locul lor, dar ceva, undeva, functiona in afara ritmului.
La un moment dat, am decis sa fac pasul pe care il tot amanam: delid.
A fost, fara exagerare, cea mai stresanta parte din tot procesul. O miscare gresita si procesorul devenea istorie. Din fericire, operatiunea a reusit, fara daune vizibile. Din punct de vedere termic, situatia este acum mai clara, dar problema de baza a ramas.
Ironia este ca, dupa toate aceste incercari, am ajuns inapoi la suspiciunea initiala:
regulatoarele de tensiune mica.
Este zona pe care nu am investigat-o suficient de atent pana acum si care ar putea explica lipsa totala de reactie, chiar si in prezenta unor tensiuni aparent corecte in alte parti. Urmatorul pas este sa revin asupra acestor regulatori, sa verific stabilitatea lor, eventualul ripple si comportamentul sub sarcina.
# Spoiler: cand uneltele simple nu mai sunt suficiente
Dupa atatea articole, teste, masuratori si incercari, a devenit clar un lucru: problema nu mai putea fi prinsa doar cu un multimetru.
Oricat de util ar fi, multimetrul iti spune doar „ce este” in acel moment. Tensiuni, continuitate, valori statice. Dar aici nu mai vorbim doar despre valori fixe.
Vorbim despre semnale. Despre impulsuri. Despre ce se intampla in fractiuni de secunda.
Asa ca, dupa un research mai in depth si multe ore pierdute pe forumuri si clipuri tehnice, a venit momentul sa fac pasul urmator:
Sa las multimetrul deoparte…
si sa pun mana pe un osciloscop.
Pentru ca uneori, them basic tools just don’t cut it anymore, trebuie sa inveti sa vezi ce pana atunci era invizibil.
„Jurnal de bord PS3” nu mai este doar despre cautarea unei defectiuni. A devenit o calatorie de invatare.
De la surubelnita si spray de contact, la multimetru, si acum… la osciloscop.
Fiecare etapa vine cu frustrari, dar si cu satisfactii. Fiecare pas ma apropie de adevar.
PS3-ul inca nu porneste.
Dar nici eu nu renunt.
Va urma.
No comments:
Post a Comment